Poveşti la gura sobei

Anotimpul friguros a sosit. Baba Iarnă a început să cearnă prin sita uriaşă a cerului fulgi albi, care se joacă de-a prinselea prin aer. Întreg pământul este acoperit cu plapuma groasă de zăpadă.
Copacii şi-au îmbrăcat rochia albă de mireasă . Eu şi sora mea ne alăturăm alaiului de nuntă, dansând în jurul lor şi jucându-ne cu trena lor. Decorul imaculat ne îndeamnă să chiuim , cu gândul la pârtiile pline de copii, spre care ne vom îndrepta în curând.
Un fulg vesel s-a oprit în palma mea :
- Mititelule, ce bucurie să te simt în palma mea !
Fulgul nu mi-a răspuns…
În palma mea, un strop de rouă mă mângâia. Era lacrima de bucurie a fulgului , la gândul că se
alătură şi el alaiului alb .
Cu obrajii îmbujoraţi ca merele coapte , şi cu ochii strălucind de încântare, ne-am întors fericiţi acasă. Adunaţi la gura sobei, le spuneam părinţilor povestea fluturilor imaculaţi.
Nunta avea să continue şi în zilele următoare…


(Lucrare participantă la concursurile literare Poveşti la gura sobei, şi Despre copilărie să vorbim ) aflate în curs de jurizare

Premiul I la Concursul Internațional de scriere creativă, Copilul în lumea cuvintelor , secțiunea proză -Florile gândului